Ceva pe fundalul mintii mele incepe sa bazaie intr-un ritm atat de bine cunoscut.
Imi acopar urechile cu perna, dar sunetul tot nu vrea sa dispara. Se aude de undeva din dreapta si deja incepe sa ma calce pe nervi.
Arunc perna in coltul celalalt al patului si ma zgaiesc in bezna ce se revarsa in camera, in timp ce un fior rece mi se prelinge pe sira spinarii. Apoi vad, undeva pe marginea scaunului intre casetofon si ipod palpaie albatru un ecran mic de telefon.
Taci!
Apas primul buton pe care il nimeresc si zgomotul dispare in bezna. Ma intorc pe partea cealalta, imi trag patura pe cap si ma fac mica de tot pe marginea patului, incercand sa ma incalzesc la loc.
Dar cand sa ma ia somnul il aud din nou, parca si mai tare si mai agasant ca mai devreme, parca vrand cu tot dinadinsul sa ma enerveze.
Da’ chiar nu pricepe k nu am chef ?!?
Intind mana dupa el sa il opresc insa nu reusesc decat sa ii dau un branci jos de pe scaun. Plonjeaza pe marginea saltelei si aluneca pe un colt de plapuma usor si fara zgomot direct in papucii mei cu pisicute… insa isi continua trilul enervant.
Aahh! Lua-te-ar naiba de telefon cu alarma ta cu tot !!!
Ma dau jos din pat bezmetica, opresc alarma si imi caut papucii.. unde or fi? ah..da..mi i-am pus deja.. casc si cercetez incaparea intunecata pana nimeresc clanta de la usa si ma duc la baie.
Evit sa ma uit in oglinda, nu as vrea cumva sa se sparga la contactul cu imaginea mea sifonata de om proaspat trezit din somn. Mai ca imi vine sa plang cand ma gandesc ca este abia 6:30 dimineata si inca nu s-a crapat de ziua.
Adica ..spuneti si voi..ce om normal pleaca din casa la ora asta, in bezna si in frig ca sa ajunga la facultate?! Nu eu..! Adica..sincer, nu am chef! Nici azi..nici maine nici ever!! Macar e bine ca inca nu ninge..si nu e mocirla aia ingrozitoare de dupa ce se topeste zapada si se amesteca cu praf si noroi… uhhh nu..nici nu vreau sa ma gandesc. Vreau inapoi in pat, la caldurica. M-oi trezi cand s-o face lumina afara sa ma duc la scoala…acum pur si simplu..nu imi vine sa ies din casa!
Ma spal pe fatza si pe dinti si ma duc inapoi in camera sa imi fac patul. Dar vai! se “uita” la mine intr-un asa fel..parca ma roaga sa ma asez din nou in el si sa ma culc la loc. Aranjez pernele pe pat..si ma duc in bucatarie.
Bun..deschid frigiderul. Ok, ce avem azi in meniu? pai..sa vedem..sunca, sunca..cascaval, branza, iaurt ..Cola, branza din nou.. Imi scot sticla de Cola sa se mai incalzeasca un pic imi iau sunca, mustarul si o felie de cascaval si imi fac 2 sandwich-uri in semi intunericul din bucatarie, apoi dau drumul la radio.
..keep on listening to Radio21
Of..si asta face zgomot..dar nu-i nimic..macar ma mai inveseleste un pic. Dau radioul mai incet putin si ma asez la masa. Rad din cateva inghitituri cele 2 sanwich-uri dupa care imi umplu un pahar mare de Cola rece si ma asez cu genunchii sub barbie pe scaun si imi savurez paharul de suc in liniste. Ma uit la ceas..si OMG! e tarziu..tarziu rau de tot. Spal repede paharul de cola, curat firimiturile de pe masa si o zbughesc la mine in camera. Imi fac repede patul, ma pieptan ma imbrac si ..hmm: de ce arata ceasul asta ca e fara 10? adica..acum 2 minute era si 5..si acu e fara 10? Ce naiba?!
Ma dezmeticesc un pic cam greu dar intr-un final imi aduc aminte.. ceasul din bucatarie e intotdeauna inainte. Bun, deci nu tre sa plec in secunda asta, pot sa mai stau un pic ca pe urma ajung prea devreme la facultate si iar nu am ce face pana apare profa.
Deschid geamul sa se aeriseasca si imi iau o tigara, pe care mi-o aprind si o fumez, imi aranjez mapa, si sunt aproximativ gata. Si brr..mi-a inghetzat deja nasul de la frigul de afara, si parca sincer nu m-as duce la facultate, dar ceva imi spune k nici ieri nu am fost,deci ar fi bine totusi sa ma duc astazi.
Inchid geamul, imi iau mapa, tigarile, telefonul, bani, chei, acte etc. imi pun geaca pe mine, imi trag sapca pe ochi si.. pot sa plec.
Ajung jos in scara blocului, deschid usa si …” waaai ce frig e..
( vreau inapoi..acum!” si ma indrept spre statia lui 300. Prind repede autobuzul si ma sui in el. Ca in orice alta zi, este full..si abia ai loc sa respiri,dar macar o sa ajung in timp util la facultate. Pana la Victoriei face 15 minute..intr-un trafic de nedescris. Renunt sa merg cu el pana la universitate ca asta ar insemna sa nu mai ajung niciodata, asa ca ma dau jos la Victoriei si iau metroul. Ajung pe peron cam cu 40 de secunde dupa ce tocmai trecuse un metrou..deci yay am de asteptat. Ma invart pe acolo, ma mai uit la monitoarele ce tocmai imi arata horoscopul pe ziua de azi si apoi vine si metroul meu. E bine! Inca mai am timp sa ajung la facultate in timp util.
In 6 minute ajung la Universitate si ma postez frumos in statie la troileibuz.
Ma uit sa vad daca vine ceva..insa nu se zareste nimic. In partea cealalta a statiei, lumea se imbulzeste zarind de undeva din departare un alt autobuz care nu se stie exact unde duce, si care nu mi-e de nici un folos…apoi se elibereaza si raman singura in statie.
Sau cel putin asa credeam.
In timp ce imi scot o tigara sa mi-o aprind, vad un tip care se uita insistent in directia mea, insa nu schiteaza nici un gest. Probabil ca se uita la fel ca mine in gol, sperand doar sa vina o masina si sa ajunga la destinatie in timp util. Imi iau ochii de la el si imi aprind tigara apoi cand ridic privirea.. tot acolo e, uitandu-se fix la mine, cu o privire relativ tampa dar foarte interesata de persoana mea.
Imi fumez linistita tigara si o arunc la cos apoi il vad venind increzator spre mine : aww..pls pls pls go away… pls?
Dar nu, se apropie din ce in ce mai mult de mine si incerc sa ma prefac ca nu l-am vazut, nu il vad..si nu exista, si imi arunc ochii pe harta RATB lipita pe sticla din statie facandu-ma ca studiez traseele masinilor care circula prin Bucuresti… dar nu are nici un efect. (de ce ar avea)
- Buna! imi spune el mie de colo.
- Buna..
Pentru o secunda tace..sta acolo langa mine si ma studiaza din cap pana in picioare de parca ar fi pt prima oara cand vede o persoana vie.
(Ai putea sa nu ma mai studiezi te rog frumos?!?)
E inalt, brunet, cu parul zburlit in toate directiile si neras de vreo 3 zile, are gura mare si stramba si o pereche de dinti de castor in fata, iar pe sub vesta de un gri cenusiu i se zareste o ditai burta..
- Cum te cheama?
Prin gand nu imi trece decat un singur lucru : dispari! dar il intreb incercand sa nu par prea obraznica, insa incercand totodata sa ii arat ca orice ar vrea de la viata mea ..nu ma intereseaza!
- Vrei ceva?
Imi iau frumos aerul de om care nu are timp ( si chiar nu am, pentru ca trebuies sa ajung la facultate) si ma invart pe langa el, incercand sa vad daca vine totusi vreun troleibuz, insa nu pare deranjat de idee, doar sta acolo si se uita la mine cu un ranjet stramb pe fata, analizandu-ma din cap pana in varful degetelor…
- Ma intrebam daca ai vrea sa participi la o preselectie sau daca te-ar interesa sa faci modelling pentru o firma din strainatate care recruteaza fete frumoasa, asa ca tine, pentru a deveni fotomodele, sau poate ai vrea sa faci reclama pentru diverse produse…
Ok..eram sigura ca trebuie sa fie ceva de genul asta.
- Nu merci.
- De ce?
Chiar trebuie sa ii dau explicatii? Adica sincer acum..nu am sanse sa devin fotomodel si nici nu am chef sa ma preschimb intr-un papagal pentru a convinge oamenii sa cumpere nu stiu ce produs, chit ca ma plateste cineva pentru asta.
- Pentru ca nu ma intereseaza.
Nu vreau sa fiu nesimtita sau sa ma cred acum fotomodel, pentru ca nu sunt ..dar tipu asta are o fatza de iti vine sa ii dai pumni..si mai si sta si se benocleaza la mine de parca ar vrea sa ma faca sa cedez si sa ii spun DA DA!! VREAU SA FIU FOTOMODEL!!! UNDE TRE’ SA SEMNEZ??
Ma uit la ceas si ma apuca nervii. E deja fara 10 si nu vine nici un amarat de troleibuz, si acu ma mai tine si desteptul asta de vorba.
- Esti sigura ca nu te tenteaza? Nu trebuie neaparat sa faci modelling poti sa faci reclama si la produse sau asa prietenilor sau cunoscutilor, nu trebuie decat sa imi dai numele tau, numarul de telefon sau un id de “mesinger” si apoi sa vii la preselectie…
(Oh doamne..)
Nu imi vine sa cred, tipul se da un pas mai aproape de mine si mai ca ii simt respiratia in fata, apoi isi pune mana pe mijlocul meu de parca as fi gagica-sa si mai sa ma ia la per-tu sau sa ma implore sa vin la nenorocita lui de preselectie.
Ok. Imi vine sa ii urlu in creier sa isi ia mainile de pe mine si sa isi stearga ranjetul ala tampit de pe fata si sa ma scuteasca cu poeziile lui. Insa desi ma mananca varful limbii sa il injur sau sa ii trag una, nu sunt in stare, in schimb ma dau cu un pas mai in spate si imi iau cred ca cea mai violenta privire posibila si mi-o pironesc asupra lui, inainte de a-i spune pentru a nu stiu cata oara ca nu ma intereseaza sa particip la nici o preselectie, nici acum nici pe viitor.
E bine, a avut efect, tipul isi ia mana si si-o baga in buzunarul de la hanorac, apoi isi scoate o tigara.
- Ai un foc?
- Nu!
- Dar am vazut ca fumezi.
(bla bla bla.. Si daca nu am chef sa-ti dau ce-o sa-mi faci?!)
Imi trec cateva variante haioase de raspuns prin minte : eu: m-am lasat. el: cand? eu: acum 2 minute!.. insa acestea nu s-ar potrivi in aceasta situatie, plus ca nu vreau sa il distrez, ci vreau sa scap de el. Daca s-ar putea..ieri!
Scotocesc dupa bricheta si i-o intind, insa nu ma uit la el, mi-o recuperez mai mult din reflex si ma dau mai incolo de el, mai inspre niste oameni, insa nu intelege aluzia de nici un fel. O tine in continuu pe a lui.
- Te grabesti undeva?
(no moron..am un tic sa imi admir ceasul din 2 in 2 minute.. tu ce crezi?!?)
- Da!
- Unde?
- Ce te intereseaza?
- Nu ma intereseaza. La ce facultate esti?
(Ok that’s it! NU te mai suport!!!)
- N-ai putea totusi sa vii sa vezi despre ce e vorba la preselectia aia? S-ar putea sa iti placa.
- Ok sa-ti explic o chestie. NU ma intereseaza! Nici acum, nici peste 10 minute nici peste 5 ani! Si ti-as fi recunoscatoare daca nu te-ai mai sprijini de mine si daca ai putea sa te duci sa bati alta persoana la cap sa vina la preselectia aia, pentru ca eu nu am chef!!!
- Dar poti macar sa intri pe site sa te uiti la..
- Frate!! NU ma intereseaza acest subiect ok?? NU am de gand sa intru pe nici un site si nici sa iti dau tie numarul meu de telefon sau ID-u de messenger. Du-te si spune-ti poezia in alta parte!!
- Bine, dar nu trebuie sa fii nesimtita!
POFTIM?! Cum adica..sunt nesimtita..adica ii spun de nu stiu cate ori ca nu ma intereseaza, si incerc sa ma abtin cat de mult pot sa nu ii fac vreun scandal, si el ma face nesimtita??
In statie ajunge 91 si tipul da ocol statie si dispare undeva printre studentii care se grabeau spre facultate, iar eu ma sui in troleibuz si inca nu imi vine sa cred..ca dupa toate astea..el saracu n-a facut nimic in schimb eu sunt nesimtita. Wow..!
Si ca sa fie set complet.. am intarziat la facultate cu vreo 15 minute deja, si pana ajung acolo.. o sa se termine prima ora de curs.
Auzi la el..nesimtita..
Dupa 6 ore de curs (de fapt 5..ca pe una am ratat-o stand la taclale cu “fatza de castor”) ma indrept spre statia de troleibuz sa ma duc acasa.
E din ce in ce mai frig si s-a facut intuneric. Imi indes nasul in esarfa si incerc sa ma incalzesc cumva pana apare masina. Imi e si foame..si somn si abia astept sa ajung acasa sa mananc ceva.
In statie apare troleibuzul si ma sui in el incantata, ca in sfarsit ma voi incalzi si voi ajunge si eu in final acasa.
Insa..traficul este la fel de infernal ca dimineata, iar troleibuzul asta se misca in reluare. La Kogalniceanu, urca un aurolac in masina, care, la fel ca tipul de dimineata incepe sa isi spuna poezia cum ca mama lui e bolnava de cancer, taica-su a murit, mai sunt 3 frati si toti mor de foame si dorm prin scari de blocuri si va rog frumos daca puteti sa imi dati si mie un colt de paine sa mananc si eu ca nu am bani sa imi iau de mancare.
Bun… chiar mi-era dor de el..nu l-am mai vazut de vineri seara..si chiar vroiam sa il vad astazi. Adica acuma..nu sunt rea sau asa si stiu ca nu toti oamenii de pe planeta asta o duc bine, si mai stiu ca ar putea fi adevarat ca tatal lui a murit si mama lui e bolnava..insa! (si da mereu exista un “insa”) tipu asta..e imbracat mai bine ca mine (nu stiu daca a furat hainele alea, daca i-au fost donate sau asa ceva…dar eu nu detin in garderoba mea hanorac de la Nike si nici adidasi Rebook, si pe langa toate astea..tipul nu pare sa aiba vreun handicap.. sa ii lipseasca vreo mana, vreun picior ceva.. de ce mama ma-sii nu pune mana sa munceasca dk vrea sa aiba bani de un colt de paine sa se hraneasca?
Hai inteleg..sunt oameni cu probleme, care nu pot munci, dar asta nu are absolut nimic. Sta in schimb si cerseste bani prin troleibuz la oameni intr-o punga de carton de la Mc Donald’s si incearca sa para cat mai convingator ca tot ceea ce spune el..este adevarat.
Si pentru asta a mai invatat si vreo 2 rugaciuni pe care o data cam la 2 saptamani le mai alterneaza, sau mai schimba cate un vers..si isi mai lungeste poezia cu inca vreun minut, doar doar s-o alege si el cu 1leu de la vreunul din calatori.
Insa nu prea ii iese faza asa ca mereu coboara la prima si asteapta urmatorul autobuz sau troleibuz.
Si faza asta imi aduce aminte de o alta intamplare care a avut loc intr-o zi cand ma duceam la facultate..doar ca atunci am scapat mai repede.. insa sunt perfect sigura ca mi-am luat o mare teapa, dar nu ma supar.
Sa vedeti..eram tot la Universitate in statie la troleibuz si la un moment dat vine la mine un tip cam de ..21-22 de ani asa, spalat, ingrijit ma rog.. eu eram atenta la cu totul altceva. Eram tot cu sapca si cu geaca mea alba de piele si mi se pare ca ma uitam pe un pliant pe care il primisem mai devreme la metrou.. Si tipul se apleaca si se uita la mine pe sub cozoroc, si replica fascinat de idee :
- Esti blonda!
Faza la care sincer nu prea stiu ce sa ii raspund… dar in fine ii zambesc si il vad ca zambeste la loc, asa ca ii raspund ca da (sunt blonda..evident) si ma intreaba.
- Ai cumva 2 minute libere?
- Da.
- Ok, merci. Am sa iti dau un pliant care nu stiu in ce masura iti va fi de folos cu ceva insa eu ti-l dau, si as vrea sa te intreb daca ai putea si esti dispusa sa donezi 5lei pentru un copil bolnav de leucemie (parca leucemie era..nu imi mai aduc aminte cu exactitate..oricum relativ irelevant). De fapt nu 5lei, 3lei pentru ca esti blonda si draguta.
Ok…nu prea stiu in ce masura chestia asta e adevarata..daca chiar sunt niste bani dati pentru o cauza nobila sau doar pentru ca respectivul are nevoie urgenta de niste bani..dar caut in buzunar 3lei..insa nu am decat 2lei sau o hartie de 10lei..pe care nu am de gand sa i-o dau oricat de nobila ar fi cauza respectiva. Asa ca ma uit la el oarecum fastacita si ii intind cele doua hartii de un leu, explicandu-i ca mai mult nu am..asa ca fie se multumeste cu atat fie nu i-i mai dau deloc.
Insa tipul nu se supara. Ii ia, imi multumeste, imi intinde pliantul si imi ureaza o zi buna, inainte de a-mi spune “pa blondino”.
Acum probabil ca tot ce a spus e neadevarat, dar macar a fost haios si s-a purtat frumos. Si daca mi-ar fi cerut banii respectivi pentru un pachet de tigari, tot i i-as fi dat..pentru ca spre deosebire de fata de castor, a stiut cum sa se poarte si nu a fost enervant. Acum sa fie iubit (cum spune si Radu Morar de la Nasu’), poate face cu banii aia orice din moment ce ii are, pot fi si pentru o cauza nobila sau nu, ideea e ca mi-a facut placere ca cineva m-a bagat in seama si a stiut cum sa vorbeasca cu mine ca sa isi duca scopul la bun sfarsit fie el si adevarat sau fals.
Asa ca nu ma voi considera o blonda la figurat, ci voi fi multumita de gestul meu, indiferent ca am ajutat sau nu un copil cu leucemie fie ca i-am dat banii unui tip ca sa isi cumpere orice din ei..chiar daca era un suc sau tigari sau mai stiu eu ce.
Poate ca daca si tipul cu preselectia se purta asemanator acestuia.. ar fi schimbat intrucatva lucrurile..desi ma indoiesc deoarece chiar nu sunt pasionata de ceea ce ar putea insemna o cariera de modelling sau de vreo preselectie, insa macar nu ar fi fost o experienta enervanta si precis nu s-ar fi incheiat cu replici de genul “f*ck off”…